Open banking este dreptul de a-i cere băncii tale să trimită datele contului tău către o aplicație pe care ai ales-o tu. Nu e un produs inventat de bănci și nu e o favoare pe care ți-o fac ele: e o obligație legală, născută din directiva europeană PSD2 și adusă în dreptul românesc prin Legea nr. 209/2019 privind serviciile de plată, sub supravegherea Băncii Naționale a României. Datele din contul tău sunt ale tale. Legea doar spune asta cu voce tare.
Pe scurt — 6 lucruri despre open banking în România
- Vine din Directiva (UE) 2015/2366 (PSD2), din 25 noiembrie 2015.
- În România e transpusă prin Legea nr. 209/2019 privind serviciile de plată.
- Supraveghetorul este Banca Națională a României (BNR); registrul european al furnizorilor e ținut de Autoritatea Bancară Europeană.
- Conectarea unui cont cere autentificare strictă a clientului — două elemente, mereu la banca ta.
- Consimțământul e valabil 90 de zile și îl poți retrage oricând.
- Băncile membre ale Asociației Române a Băncilor au convenit asupra standardului Berlin Group NextGenPSD2 pentru interfețele lor.
Esențialul
- Open banking nu e tehnologie bancară — e un drept al clientului, scris în legea europeană
- Banca ta e obligată să transmită datele dacă autorizezi tu — și numai atunci
- O aplicație care doar citește vede solduri și tranzacții. Nu vede parola și nu mută bani.
- Consimțământul ține 90 de zile din cerință legală și poate fi retras oricând
- Ce câștigi practic: conturi de la mai multe bănci pe un ecran, cheltuieli aranjate singure, zero notat de mână
Ce este open banking, mai exact?
Open banking este mecanismul legal și tehnic care obligă băncile să transmită, cu acordul tău explicit, datele conturilor tale către furnizori autorizați — și să accepte de la ei ordine de plată pe care le autorizezi tu. Tot restul sunt consecințe ale acestei propoziții.
Înainte de PSD2, dacă voiai să vezi conturile de la trei bănci într-un singur loc, aveai două opțiuni: adunai de mână într-un tabel sau dădeai datele de logare unui serviciu care intra în internet banking în locul tău. Prima era obositoare. A doua era o idee proastă. PSD2 a închis dilema cu o a treia cale: banca expune datele printr-o interfață făcută pentru asta, tu autorizezi în fereastra oficială a băncii, iar aplicația nu ajunge niciodată lângă parola ta.
Open banking nu e același lucru cu aplicația băncii tale
Aplicația băncii — George de la BCR, BT Pay de la Banca Transilvania — e locul unde îți administrezi contul de la banca aceea. Open banking e ce permite altei aplicații, aleasă de tine, să citească acel cont sau să inițieze o plată din el. Diferența se vede cel mai clar când ai conturi la două bănci: aplicația fiecărei bănci îți arată jumătate din imagine, pentru că mai mult nici nu are de unde să vadă.
PSD2 în România: ce spune legea
PSD2 (Payment Services Directive 2, a doua directivă europeană a serviciilor de plată) este Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului, din 25 noiembrie 2015. O directivă nu se aplică singură: fiecare stat membru trebuie să o transpună în dreptul intern.
În România, transpunerea s-a făcut prin Legea nr. 209/2019 privind serviciile de plată — actul pe care Asociația Română a Băncilor îl indică drept temeiul open bankingului la noi. Supravegherea revine Băncii Naționale a României, care autorizează instituțiile de credit, instituțiile de plată, instituțiile emitente de monedă electronică și instituțiile financiare nebancare. Asigurările stau la ASF, iar reclamațiile consumatorilor la ANPC.
Trei repere care contează
- 25 noiembrie 2015 — Uniunea Europeană adoptă Directiva (UE) 2015/2366 (PSD2).
- 14 septembrie 2019 — încep să se aplice normele tehnice din Regulamentul delegat (UE) 2018/389, inclusiv obligația de autentificare strictă a clientului.
- Legea nr. 209/2019 — actul prin care directiva intră în dreptul românesc; de aici încolo, accesul furnizorilor autorizați la conturi are temei legal la noi.
Interfețele sunt aceleași pentru toate băncile — și asta e o veste bună
Băncile membre ale Asociației Române a Băncilor au convenit asupra standardului Berlin Group NextGenPSD2 pentru interfețele către furnizorii externi. Practic: o integrare românească are aceeași formă la toate băncile care l-au adoptat, nu o formă inventată de fiecare bancă în parte. Cu cât standardul e mai comun, cu atât e mai puțin loc pentru „la noi merge altfel".
Open banking în România, în cifrele legii
Surse: EUR-Lex — Directiva (UE) 2015/2366, ARB — Directiva serviciilor de plată revizuită
Cine e cine: banca ta, AISP și PISP
În vocabularul PSD2 sunt trei roluri. Dacă le înțelegi, ai răspunsul la aproape toate întrebările despre ce poate și ce nu poate face o aplicație cu contul tău.
Banca ta — cea care ține contul
Este instituția unde ai contul curent: Banca Transilvania, BCR, BRD, ING Bank România, Raiffeisen, UniCredit, CEC Bank sau oricare alta. PSD2 o obligă să pună la dispoziție o interfață dedicată prin care furnizorii autorizați pot ajunge la date — cu condiția să autorizezi tu. Banca nu poate refuza accesul și nu îl poate taxa pe furnizor.
AISP — cine citește datele
Furnizorul de servicii de informare cu privire la conturi citește solduri și tranzacții, și atât. Aici intră aplicațiile de buget și agregatoarele de conturi: acces de citire, limitat la ce ai autorizat, cu consimțământ reconfirmat din 90 în 90 de zile. Martia stă în categoria asta — se conectează la bănci prin Enable Banking, pe canalul reglementat de PSD2, și are acces doar de citire.
PISP — cine inițiază plăți
Furnizorul de servicii de inițiere a plății poate ordona un transfer din contul tău — dar fiecare operațiune cere autorizarea ta și autentificare strictă la banca ta. E tehnologia din spatele unor plăți online care debitează contul direct, fără să treacă prin rețelele de carduri.
Mit vs. realitate
Mitul: „dacă îmi conectez contul la o aplicație, ea îmi poate umbla la bani".
Realitatea: doar un furnizor cu licență de inițiere a plăților poate ordona un transfer — și chiar și acela are nevoie de autorizarea ta și de autentificare strictă la fiecare operațiune. Aplicațiile de buget sunt de tipul care doar citește. Tehnic nu pot muta un ban, nici dacă ar vrea.
Open banking e sigur? Trei straturi de protecție
Siguranța open bankingului nu stă în reputația aplicației. Stă în trei straturi independente: licența obligatorie, autentificarea strictă a clientului și limitarea tehnică a accesului.
Autentificarea strictă a clientului
PSD2 cere ca banca să îți confirme identitatea cu cel puțin două elemente din categorii independente:
- ceva ce știi — parolă, PIN, cod;
- ceva ce ai — telefonul, aplicația băncii, un generator de coduri;
- ceva ce ești — amprentă, recunoaștere facială.
E aceeași verificare pe care o faci deja ca să intri în aplicația băncii sau ca să confirmi o cumpărătură online. Cerințele tehnice sunt în Regulamentul delegat (UE) 2018/389 și se aplică din 14 septembrie 2019.
Sfârșitul parolelor date pe la spatele băncii
Înainte de PSD2, ca să aduni conturile într-un singur loc trebuia să dai datele de logare unei firme care apoi intra în internet banking dându-se drept tine. Se numea screen scraping și nu îl reglementa nicio lege. PSD2 a înlocuit metoda asta cu interfețe dedicate și cu un principiu simplu: parola ta e o chestiune între tine și banca ta. Dacă azi o aplicație îți cere datele de la internet banking ca să îți adune conturile, închide-o.
Regula ferestrei băncii
Dacă parola nu se scrie în fereastra băncii tale, nu e open banking. Un singur test, valabil pentru orice aplicație: unde ajunge parola. La bancă înseamnă canalul reglementat de PSD2; la aplicație înseamnă metoda veche, pe care legea a scos-o din uz.
Open banking vs. parola dată unei firme terțe
| Aspect | Open banking (PSD2) | Metoda veche |
|---|---|---|
| Parola de la bancă | O dai băncii, niciodată aplicației | O dai unei firme terțe |
| Ce poate atinge | Citire, limitată la ce ai autorizat | Tot ce poți face și tu |
| Cadru legal | PSD2, Legea nr. 209/2019, supraveghere BNR | Niciunul |
| Cum tai accesul | Retragi consimțământul, cu efect imediat | Schimbi parola și speri că e de ajuns |
O notă de onestitate: nicio tehnologie nu elimină riscul de a alege prost aplicația. Ce garantează PSD2 e că aplicația trebuie să fie autorizată și că accesul e doar de citire. Restul — cine îți ține datele, unde și ce face cu ele — rămâne o decizie a ta, iar politica de confidențialitate merită citită înainte să apeși „autorizez". Dacă tocmai compari variante, uită-te la comparația aplicațiilor de buget disponibile în România.
Parola rămâne unde a fost mereu: la banca ta
Martia se conectează la contul tău prin open banking, cu Enable Banking. Te autentifici în fereastra oficială a băncii, iar Martia primește doar acces de citire la tranzacții. Apoi o întrebi în română ce s-a întâmplat cu banii tăi luna asta.
Consimțământul: de ce 90 de zile și cum îl retragi
Consimțământul e piesa centrală a open bankingului: fără el, banca nu transmite nimic. Și e temporar în mod deliberat — normele tehnice europene cer ca accesul să fie reconfirmat cu autentificare strictă, în practică din 90 în 90 de zile.
Multă lume citește reînnoirea ca pe o defecțiune a aplicației. E invers: e sistemul care împiedică o autorizare dată acum trei ani și uitată de mult să-i dea în continuare cuiva acces la tranzacțiile tale. O reconfirmare la trei luni e prețul plătit pentru ca niciun acces să nu rămână veșnic.
Cum retragi accesul — două căi
- 1.În aplicație — în zona unde administrezi conturile conectate. Deconectarea trebuie să fie posibilă și imediată.
- 2.La banca ta — în aplicația băncii sau în internet banking, de obicei la o secțiune de autorizări ori consimțăminte acordate terților. E calea de folosit dacă ai dezinstalat deja aplicația.
Retragerea taie accesul la tranzacții noi. Datele deja colectate rămân în aplicație până ceri ștergerea lor — un drept pe care ți-l dă regulamentul european de protecție a datelor și pe care o aplicație serioasă îl respectă fără discuții.
Regula celor 90 de zile, în două rânduri
Consimțământul de citire ține 90 de zile și se reînnoiește cu aceeași autentificare cu care l-ai dat. Nu e decizia aplicației — Regulamentul delegat (UE) 2018/389, care pune în practică PSD2 în toată Uniunea Europeană, cere reconfirmarea periodică a accesului.
Ce bănci din România sunt acoperite
Toate. Orice instituție care administrează conturi de plăți accesibile online în România e obligată de PSD2 să dea acces furnizorilor autorizați — nu e opțional, nu ține de strategia comercială a băncii și nu poate fi taxat. Practic, asta acoperă Banca Transilvania, BCR, BRD, ING Bank România, Raiffeisen, UniCredit, CEC Bank și celelalte bănci de pe piață; Asociația Română a Băncilor numără 28 de instituții membre.
Un detaliu care încurcă în practică: dacă ai avut cont la Alpha Bank, numele ei nu mai apare nici pe lista de membri a Asociației Române a Băncilor, nici printre participanții la Plăți Instant — cele două bănci s-au unit, iar entitatea funcționează sub numele UniCredit. Pe extrasele mai vechi tot „ALPHA BANK" scrie, dar în lista de bănci a unei aplicații îl cauți pe cel nou.
Să fim sinceri și cu ce nu știm: obligația legală e aceeași pentru toate băncile, calitatea interfețelor nu e. Există diferențe reale de stabilitate, de istoric pus la dispoziție și de cât de des trebuie reconfirmată o legătură. Nu publicăm aici un tabel bancă cu bancă, pentru că nu avem date comparative verificate — iar un tabel inventat ar fi mai rău decât niciun tabel. Modul sigur de a afla dacă banca ta merge bine e să o cauți în lista aplicației pe care vrei s-o folosești, iar pașii sunt în cum conectezi contul bancar la o aplicație.
Ce are open banking de-a face cu RoPay și Plăți Instant
Sunt lucruri diferite, dar se întâlnesc în același extras de cont. Plăți Instant este sistemul de transferuri instant în lei, pornit pe 22 aprilie 2019 și operat de TransFonD: banii se mută în mai puțin de zece secunde, non-stop, iar astăzi participă 19 bănci. RoPay, lansat de TransFonD pe 14 octombrie 2024, pune peste acest sistem patru forme de plată: către un număr de telefon (RoPay Alias), prin cod QR, contactless și cerere de plată.
Adoptarea a mers repede, iar ce urmează e situația din august 2026 — se schimbă des. Băncile au intrat pe rând — ING în aprilie 2025, BT Pay și Raiffeisen în octombrie 2025, UniCredit în februarie 2026 — iar comercianții și firmele care îți trimit facturi la fel: Auchan, PPC Energie, DIGI, Dedeman, eMAG, ENGIE. La astea se adaugă SANB, serviciul de afișare a numelui beneficiarului, activ din noiembrie 2022: înainte să confirmi o plată vezi numele real al destinatarului — „Ion Popescu", nu doar un IBAN pe care nu-l poți verifica.
Toate astea sunt sisteme de plată, nu open banking. Open bankingul e dreptul de a citi datele contului. Legătura e însă directă: o aplicație care îți citește contul prin open banking vede și liniile ROPAY, PLATA INSTANT sau DEBITARE DIRECTA — ultima fiind modul standard în care se plătesc în România utilitățile, telefonul, asigurarea sau rata.
De ce contează asta pentru extrasul tău
România nu are o schemă de carduri proprie, cum are Portugalia cu Multibanco sau Belgia cu Bancontact. Un extras românesc e, în esență, infrastructură SEPA și SENT plus RoPay. Iar o linie de DEBITARE DIRECTA poartă numele beneficiarului plus o referință de mandat: numele e util, referința e zgomot. O aplicație bună îți arată primul și îl ascunde pe al doilea.
Ce îți dă open banking în practică
Lăsând reglementarea la o parte, open bankingul rezolvă trei lucruri concrete. Niciunul nu e spectaculos luat separat; împreună schimbă relația cu banii. Iar miza nu e mică: rata de economisire a gospodăriilor din România a fost −0,9% în 2024, cu o primă valoare pozitivă, provizorie, de +1,8% în 2025 (Eurostat). La nivelul țării, gospodăriile cheltuiesc cam tot ce încasează. Nu e o problemă de caracter — e una de vizibilitate. Nu poți ajusta ce nu vezi, iar primul pas e să vezi.
1. Toate conturile pe un singur ecran
Salariul la o bancă, economiile la alta, cardul de credit la a treia. Fără un loc care le adună pe toate, ca să știi cât ai trebuie să te autentifici de trei ori și să aduni în cap — motiv pentru care socoteala rămâne, de obicei, nefăcută. Cu open banking le vezi pe toate deodată, iar cifrele se actualizează singure. Dacă întrebarea ta e mai degrabă „de ce nu rămâne nimic la final de lună", răspunsul începe tot de aici: de ce nu reușești să economisești.
2. Cheltuielile se aranjează singure pe categorii
Tranzacțiile vin cu numele comerciantului și se așază pe categorii fără să faci tu nimic — de la Kaufland și Mega Image la OMV Petrom, Glovo sau eMAG. E diferența dintre a ști că ai cheltuit o sumă și a ști pe ce s-a dus. Contează mai mult decât pare: potrivit Institutului Național de Statistică, o gospodărie din România a cheltuit în medie 8.037 lei pe lună în 2025, din care 4.833 lei au fost consum propriu-zis, iar 32,1% din consum a mers pe mâncare. Când aproape o treime din consum stă într-o singură categorie, e util să vezi categoria aia limpede. Exact asta face posibil să descoperi unde se duc banii tăi fără să petreci serile adunând bonuri.
3. Zero notat de mână — și asta decide totul
Bugetele de familie nu mor din lipsă de metodă. Mor în ziua în care notatul fiecărei cheltuieli nu mai încape în zi. Eliminând notatul manual, open bankingul scoate exact bariera din cauza căreia oamenii renunță — și de aceea un buget de familie sincronizat cu banca supraviețuiește luni întregi acolo unde un tabel ține câteva săptămâni. Vezi și abonamentele pe care nu le mai folosește nimeni: le vezi abia când le adună cineva pe toate în același loc.
Cum conectezi contul bancar prin open banking
Procesul are mereu aceeași formă, indiferent de aplicație — pentru că forma e stabilită de lege, nu de aplicație.
Îți alegi banca în aplicație
Lista cuprinde băncile din România acoperite de PSD2 — Banca Transilvania, BCR, BRD, ING Bank România, Raiffeisen, UniCredit, CEC Bank și altele.
Te autentifici în fereastra oficială a băncii
Datele de acces merg către bancă, niciodată către aplicație. Autentificarea strictă cere și un al doilea element — cod pe telefon sau confirmare în aplicația băncii.
Autorizezi partajarea datelor
Banca te întreabă dacă ești de acord să partajezi soldurile și tranzacțiile. De acolo încolo sincronizarea e automată, timp de 90 de zile, până reconfirmi sau retragi accesul.
Și cam atât. Fără formulare, fără documente trimise, fără așteptat validări — pentru că cine îți confirmă identitatea e banca ta, pe loc. Pas cu pas, tot procesul e descris în cum conectezi contul bancar la o aplicație, iar dacă te interesează ce se întâmplă cu tranzacțiile după aceea, încadrarea automată a cheltuielilor (în engleză) explică partea a doua.
Martia — AI-ul cu care vorbești despre banii tăi
Întrebi în română — „cât am dat pe mâncare luna trecută?" sau „ce abonamente plătesc?" — și primești răspunsul din tranzacțiile tale reale, aduse prin open banking. Fără tabele, fără notat de mână.
Întrebări frecvente
Ce este open banking?
Open banking este dreptul, garantat de legea europeană, de a-i cere băncii tale să trimită datele contului tău către o aplicație pe care ai ales-o tu — sau de a autoriza acea aplicație să inițieze o plată în numele tău. Vine din directiva PSD2, adică Directiva (UE) 2015/2366, transpusă în dreptul românesc prin Legea nr. 209/2019 privind serviciile de plată și supravegheată de Banca Națională a României. În practică înseamnă că poți vedea conturi de la bănci diferite pe un singur ecran și că îți vezi cheltuielile așezate automat pe categorii, fără să dai parola de la bancă nimănui: autentificarea se face mereu în fereastra oficială a băncii tale, cu aceleași coduri pe care le folosești deja.
Open banking e sigur?
Da, iar siguranța nu depinde de bunăvoința aplicației — e scrisă în lege. Sunt trei straturi. Primul: orice firmă care vrea să ajungă la datele contului tău are nevoie de o licență de la un supraveghetor european, iar în România de autorizarea Băncii Naționale a României. Al doilea: conectarea cere autentificare strictă a clientului, adică cel puțin două elemente independente, verificate de banca ta. Al treilea: accesul unei aplicații care doar citește e limitat tehnic la solduri și tranzacții — nu poate muta bani, nu poate schimba limite și nu poate modifica datele contului. Martia se conectează prin Enable Banking, tot în regim de citire, iar tu poți tăia accesul oricând.
Open banking e legal în România?
Este legal și este reglementat. Directiva europeană PSD2 a fost transpusă în dreptul românesc prin Legea nr. 209/2019 privind serviciile de plată, actul pe care Asociația Română a Băncilor îl indică drept temeiul open bankingului la noi. Supravegherea revine Băncii Naționale a României, care autorizează și supraveghează instituțiile de credit, instituțiile de plată, instituțiile emitente de monedă electronică și instituțiile financiare nebancare. La nivel european, Autoritatea Bancară Europeană ține registrul central al furnizorilor licențiați. Băncile sunt obligate prin lege să dea acces la datele contului tău furnizorilor autorizați pe care i-ai aprobat tu — accesul nu e o favoare comercială, ci o obligație legală.
Ce este directiva PSD2?
PSD2 este Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului, din 25 noiembrie 2015, privind serviciile de plată în cadrul pieței interne. A înlocuit directiva din 2007 și are trei obiective: să crească siguranța plăților prin autentificarea strictă a clientului, să deschidă piața către furnizori din afara băncilor tradiționale și să uniformizeze protecția consumatorului în Uniunea Europeană. Detaliile tehnice sunt scrise în Regulamentul delegat (UE) 2018/389, aplicabil din 14 septembrie 2019, care stabilește atât regulile de autentificare, cât și reconfirmarea periodică a accesului. O directivă nu se aplică singură: fiecare stat o transpune, iar în România asta s-a făcut prin Legea nr. 209/2019.
Ce vede o aplicație de buget din contul meu bancar?
O aplicație cu acces la informațiile despre cont vede exact ce ai autorizat: soldurile și istoricul tranzacțiilor din conturile pe care le-ai conectat — data, suma, descrierea și contrapartida fiecărei operațiuni. Nu vede parola ta, nu vede codurile de autentificare, nu vede conturile pe care nu le-ai conectat și nu poate iniția plăți. Accesul e doar de citire și e limitat de autorizarea pe care o emite banca. Pe un extras de cont românesc, aplicația citește exact liniile pe care le vezi și tu: CUMPARARE POS, DEBITARE DIRECTA, PLATA INSTANT, SALARIU. Martia funcționează așa: citește tranzacțiile ca să îți răspundă în română despre banii tăi, și nimic mai mult.
Cum retrag accesul unei aplicații la contul meu bancar?
Poți retrage consimțământul oricând, pe două căi independente. Prima este în aplicația însăși, în zona unde administrezi conturile conectate — deconectarea trebuie să fie posibilă. A doua este în aplicația sau în internet bankingul băncii tale, la secțiunea de autorizări sau consimțăminte acordate terților; e calea de folosit dacă ai dezinstalat deja aplicația. Din momentul retragerii, accesul se oprește, iar furnizorul nu mai poate aduce tranzacții noi. După aceea merită să ceri și ștergerea datelor deja colectate, în temeiul regulamentului european de protecție a datelor — e un drept al tău, iar o aplicație serioasă răspunde la cererea asta fără discuții.
De ce ține consimțământul doar 90 de zile?
Pentru că așa cere legea europeană. Normele tehnice care însoțesc directiva PSD2 — Regulamentul delegat (UE) 2018/389 — obligă la reconfirmarea periodică a accesului unui furnizor la datele contului tău, cu autentificare strictă la bancă; în practică, din 90 în 90 de zile. Nu e o limitare inventată de aplicație și nu e semn că ceva a mers prost. E o frână gândită ca nimeni să nu rămână cu acces permanent și uitat la conturile tale. O dată la trei luni treci din nou prin fereastra băncii tale și confirmi că legătura aceea încă are sens pentru tine. Dacă nu mai are, nu confirmi și se termină.
RoPay și Plăți Instant fac parte din open banking?
Nu, sunt lucruri diferite, deși se întâlnesc în același extras de cont. Plăți Instant este sistemul de transferuri instant în lei, pornit pe 22 aprilie 2019 și operat de TransFonD: banii se mută în mai puțin de zece secunde, non-stop, iar astăzi participă 19 bănci. RoPay, lansat de TransFonD pe 14 octombrie 2024, adaugă peste el plata către un număr de telefon, plata prin cod QR, plata contactless și cererea de plată. Astea sunt sisteme de plată. Open bankingul este altceva: dreptul de a citi datele contului. Se leagă totuși direct, pentru că o aplicație care citește contul prin open banking vede și liniile ROPAY sau PLATA INSTANT.
Surse și legislație
- Parlamentul European și Consiliul (2015). Directiva (UE) 2015/2366 privind serviciile de plată în cadrul pieței interne (PSD2). eur-lex.europa.eu
- Comisia Europeană (2018). Regulamentul delegat (UE) 2018/389 — norme tehnice de autentificare strictă a clientului. eur-lex.europa.eu
- Asociația Română a Băncilor. Directiva serviciilor de plată revizuită (transpusă prin Legea nr. 209/2019; standardul Berlin Group NextGenPSD2). arb.ro
- Asociația Română a Băncilor. Membri ARB. arb.ro
- Banca Națională a României. Autorizare și supraveghere. bnr.ro
- TransFonD. Plăți Instant — sistemul de plăți instant în lei. platiinstant.ro
- TransFonD. Comunicate de presă — RoPay, AliasPay, SANB. transfond.ro
- Institutul Național de Statistică (2026). Ancheta bugetelor de familie 2025, Comunicat de presă nr. 151 / 24 iunie 2026. insse.ro
- Eurostat. Rata brută de economisire a gospodăriilor (tec00131), România. ec.europa.eu/eurostat
- Autoritatea Bancară Europeană (EBA). Registrul central al furnizorilor de servicii de plată. euclid.eba.europa.eu